Sinuciderea unui inger

Un înger azi s-a sinucis

Căci i-am simţit pierirea ,

S-a afundat în finis

Şi mi-a dat mie nemurirea .

I-am simţit aripile

Căzând pe lângă mine ,

Triste-mi sunt acum nopţile .

Îngeru-mi nu mai vine .

Auzit-am urletul

Când el s-a stins .

S-a cutremurat pământul

Şi-o lumânare s-a aprins .

I-am văzut căderea

Şi mă durea aşa de tare .

N-a mai apucat mântuirea

Nici apusul de soare .

Un înger azi s-a sinucis

Căci plecarea i-am simţit .

Şi-a căzut din Paradis

De lumina era acoperit .

Alte vieţi

Mi-am pierdut nemurirea şi-am uitat unde-am pierdut-o , am renegat credinţa şi orice Zeu care-mi stătea în cale ,dar tu ,vindecă-mi trăirea şi vindecă orice mă mai doare ! Căci uitată-am fost şi nu mi-am găsit menirea .

Desfă rugăciunea-n şase şi arde credinţa cum a ars şi Roma , dezminte orice mituri în care credeam cândva şi prăvăleşte Olimpul la picioarele-mi arse de drum, fă-mi din şapte păcate unul mai mare ,coboară Arhanghelii să-mi cânte imnuri .

Mi-am pierdut nemurirea , dar acum nu o mai caut , mi-ai vindecat trăirea şi totuşi încă doare .Mă despart acum de întuneric , cu răceala lui cu tot şi mă îndrept către lumina căci eu vreau să cunosc tot .

Nu mai conteaza nemurirea-mi pierdută , mai am eu şi alte vieţi , tu vindecă-mi durerea şi înfrânge orice mit , adu-mi uitarea mai aproape şi să rămânem pierduţi în noapte

Nimicire

Mă doare întunericul

Şi-l port în mine .

Mă taie dorul,

Dorul de tine .

Dar tu, mi-ai dat pumnalul

Sufletul să mi-l înjunghii .

Ai pus până şi groparul

Să-mi scoată rărunchii .

Şi-atunci mă durea lumina

Şi tot ce mă atingea !

Eu purtam toată vina

C-am pierdut dragostea .

Mi-ai dat otrava să o beau

Inima s-o fac amară ,

Simţirile-mi încet mureau

Totul începea să doară .

Căci tu , moartea mi-ai dat

Şi eu căpătat-am nemurire .

Când tu , departe ai plecat

Mă afundam în nimicire !

Prohod

Mă pierd şi-s uitată ,

Aproape că sunt moartă .

În taverne rătăcesc

Credinţa nu o mai cerşesc .

Crucea-I însângerată

Făcut-am propria soarta .

Nu mai cred,nu mai sper

Fără să ridic priviri spre cer .

S-au stins şi lumânările

Nu mai aud chemările.

Zei sau dumnezei

Gata , nu mai cred în ei!

Sunt moartă şi-s uitată

Ca şi credinţa ce o aveam odată .

Cu sufletul desfigurat

Şi clopotele au sunat .

Şi convoiul funerar

M-or îngropa iar şi iar .

Din Prohod citesc la nesfârşit

Fără să ştie c-am murit .

Involuntar

Să nu-ntrebaţi unde mă duc , căci eu mă duc niciunde,să nu-mi căutaţi trupu-mi deformat prin pământ şi cimitire , nu-mi mai căutaţi privirea în urma voastră , nu o să mai fie.

Să nu-ndrăzniţi să vă rugaţi , căci n-aveţi nici un dumnezeu la care să cereţi îndurare .

Lăsaţi viaţa-mi aşa cum a fost şi o să fie .

Mâinile-mi care cereau milă spre cer ,au căzut acum , în semn de necredinţă ,genunchii  care-i îndoiam spre rugă s-au îndreptat acum ,căci  nu-mi mai este frică de vre-un zeu . Capul care-l plecam în semn de umilinţă ,stă cu fruntea sus în semn de sfidare şi dispreţ faţă de orice dumnezei .

Să nu-ncercaţi să mă faceţi să aud , nu vreau să aud nici o rugăciune şi mai bine muţesc decât să pot vre-una a spune .

O, dumnezeule unde eşti ? De când te caut şi nu te găsesc .Odată măcar să te areţi să pot să strig ca eşti .

Să nu-ntrebaţi unde mă duc, caci cimitiru-i mare , trupu-mi să  nu-l căutaţi , căci poate am găsit un loc sub soare .

Mituri

Oh! Muzelor unde v-aţi dus?

Nu aveţi nimic de spus.

Mi s-a împietrit gândirea

Şi-am pierdut nemurirea .

Satirelor unde-aţi zburat?

Pe mine nu m-aţi chemat .

Ironia singurătăţii,

Lăsatu-m-aţi în grija nopţii .

Himerelor ce aţi făcut ?

Cântaţi un cântec mut .

Fără aripi m-aţi lăsat ,

Râzând m-aţi uitat .

Gorgonelor ce aţi invocat?

Viaţa-mi aţi curmat .

În sicriu nu m-aţi pus ,

Niciunde m-aţi dus .

Nimfelor cum aţi descântat?

Caci eu încă n-am înviat .

Nici în sicriu nu-s pusă,

Nici în moarte dusă .

Departe ...

Nu mai este nimic de spus

O lumânare să arzi ,

Înainte de întuneric

Înainte să cazi .

Şi de ce e aşa pustiu

De ce Îngerii cad primii ?

De ce nu mai pot să scriu

Şi de ce ard crinii ?

Mă pierd prin noapte ,

Toate speranţele-mi eclipsate

Şi de ce cad Îngerii

Lângă pomul plângerii ?

Departe , departe … departe

Rătăcită-n moarte .

Şi simt un gol

Toţi joacă un rol .

De ce Arhanghelii nu mor

De ce am un dor ?

Şi Îngerii cad primii

Se sting şi crinii .

O lumânare să arzi ,

Înainte să cazi .

Înainte de întunecare

Până la apus de soare .