Ucidere

Reteaza-mi aripile,
Caci nu mai stiu sa zbor!
Intuneca-mi zilele...
Simt ca mor.

Fa sa cada fulgi din cer
Si-am uitat sa mai sper.
Adu chitara langa mine
Pune-ma-ncet langa tine!

Suprima-mi zborul primordial
De unde am sa cad iar si iar.
Si pune-ma pe un piedestal
Sa vad totul clar.

Reteaza-mi orice urma de viata!
Ucide-mi farama de speranta.
Si pune-ma-n vesnicul cavou
Sa-nvat a muri din nou.

Dor de casa

Si ma cuprinde-un dor de casa,
Un dor care nu ma mai lasa.
Si-am uitat complet de mine,
De cand am dorul asta-n sine.

Dor de iarba de un verde crud
De caini latrand,parca-i aud.
Drumul meu cu pietre
Si de apa de care mi-e tot sete.

De locul unde se vad stelele
Si-s dulci toate merele.
Mi-e dor nebun de casa.
Dor care nu ma lasa.

Si tu,stralucita stea,
Care veghezi la casa mea,
Spune-le c-am sa ma-ntorc,
Unde-am crescut,in acel loc

Si-am sa-mi astampar dorul
Am sa umplu golul.
Dorul de-a mea casa
Dorul care nu ma mai lasa.

Volatil

Dimineti volatile
Cu cafele lungi si calde,
Alungam aiurea noptile
Luna dorea sa ma dezmierde.


Trag fumul de tigara
Si sorb din cana de cafea,
Ca si cum lumea o sa piara
Si-mi va fi dor de ea.


Am adus vin in sticle,
Turnat-am in pahar.
Putea sa bea oricine,
Oricine avea un gropar.


Privesc Soarele,ca o ultima data
Desi o sa-l mai vad cand trag perdeaua.
Si m-asteapta Luna si ea moarta,
Asteapta sa-mi termin cafeaua.

Ratacire

Mi-am ratacit gandurile,
Le-am lasat departe.
Si hoinaream noptile
Pierzandu-ma-ntre soapte.



Am renegat lumina
Si mi-am pierdut ideile.
Eu port toata vina
Ca-mi traiam zilele.


Aveam nevoie de odihna
Cum aveam nevoie sa respir.
Imi trebuia pace si tihna
Sa nu devin un martir.


Am uitat sa scriu si am murit,
Cadeam intr-un perpetuu pacat.
M-am spovedit,pacatul l-am nimicit
Si-am respirat si-am reinviat.


Absorbisem litera cu litera,
Setea de cunoastere m-a prins.
Se-auzea din sparta titera
Poeziile ce le-am invins.


Stiam acum secretele vietii,
Detin acum esenta perfectiunii.
Caci mi-am regasit gandurile,
Acum cunosc toate caile.

Homesick

Am uitat ca mai exist

Cred ca am uitat ca mai exist…mi-e atat de frica de intuneric,incat am slavit prea mult lumina.Mi-a venit oare timpul?Timpul sa ma duc dincolo de zori…timpul care spala tot.Eu imi doresc prea mult,plang prea mult si urlu atat de tare.Am uitat sa mai stau langa tine,ma ardea focul atat de tare,am uitat ca mai exista si intuneric…cred ca am uitat de mine…
Eram Serafimul care trebuia sa ard…am fost Cuvantul care propovaduia Lumina,dar acum nu ma mai tine nimic de locul acesta...am fost atat de goala si expusa...ma urmareau toti.
M-am eliberat de povara si coexist cu Intunericul…pot sa miros Noaptea…sa ma imbat cu flori diavolesti.Am dormit atat de mult in lumina si m-am scaldat in ea,incat nu imi mai vad sufletul,sau nu mai stiu eu ca exista?
Am incercat sa-mi ucid Lumina,dar ea abunda…si muream atat de-ncet in ea.Eram prea pierduta in ea,cufundata-n primavara,dar am descoperit si toamna si iarna si m-am iertat,mi-am gasit dumnezeul si am fost salvata.
Mi s-au frant visele si aripile,caci am descoperit fisura din lumina si am intrat in neant,acolo in umbre unde sun eu,unde m-am descoperit,sau...am uitat din nou ca mai exist?
Nu cred ca m-am pierdut,sunt doar singura,cred ca si dumnezeul m-a uitat si am uitat si cine sunt eu defapt.
Sunt doar scrum pe un drum uitat,sunt motiv de haos si razboi,sunt alienarea poetului si simbolul morbidului.
Am respirat noaptea si m-am eliberat,sa-mi fi adus aminte oare cine sunt?Stiu ca fugeam ultima data si era asa de perfect,traiam pentru vesnicie si era o frenezie...A trebuit sa ard,doar eu eram Serafimul care trebuia sa o faca.
Inchid ochii acum,nimic nu tine o vesnicie asa ca o sa las sa alunece tot din mintea mea,uitasem cat e de bine sa nu mai faci nimic,sa stai intinsa-n intuneric,uitasem cum e sa traiesti si sa inveti sa mori,e asa de bine cand ma odihnesc.
Las sa curga timpul,caci e asa de bine sa nu mai plang,sa nu ma mai arda lumina...cred ca am uitat ca mai exist...

Cautari

Oare cum te simti cand traiesti?Cum simti ca mai respiri?Sunt asa de departe de lumina ca ma doare intunericul...si aici in eterna noapte am invatat sa traiesc fara sa respir,am invatat ce este realul.Am expus partea intunecata si sunt mai treaza ca niciodata caci mi-este imposibil sa ajung la lumina,departe de soare..departe de cer,am invatat durerea,golul,moartea.
Se reflecta furtuna in lacrimile mele,este un drum infundat…toata existenta mea este un drum infundat.Nu am mai trait nici o dimineata,nu am simtit nici un rasarit de soare,am dus razboaie fara de inteles si lupte fara noima…am luptat,parca din totdeauna fara nici o victorie.
Am stors ultima lacrima a vietii si stiu ca nu e sfarsitul lumii daca un om cade,nu e un haos total daca nu se mai ridica.Am umblat pe carari pe unde si Diavolul a fost si mi-am zis ultima rugaciune ca si cum nu mai era maine si defapt nici nu era…era doar azi si mai incolo nu stiu nimic,dar stiu ca de azi nu mai am nici un dumnezeu...m-a parasit oricat de mult m-am rugat si am ingenuncheat.
Am desenat tablouri cu vremuri inocente si nu a pus nimeni culori in ele,au ramas fara de culoare in alb si negru,erau tare sobre,traiam in vis,ma visam in Paradis si nu stiam ca paradisul a ars,a ars in sunete de vals,au cazut ingerii,aripile erau scrum si nici ei nu aveau vre-un drum...
Oare cum te simti cand traiesti?Ma doare intunericul atat de tare incat daca-as urla as scoate doar vant si cenusa pe gura si mi-e teama de ce as putea sa-i spun zeului meu care m-a uitat.S-a scuturat de praf pe umeri si s-a facut ca nu mai sunt...dar eu inca sunt,exist...respir intuneric,vad noapte si luna.
Cum simti ca mai respiri?Am ascultat in liniste omenirea si a ramas un mister pentru mine,eu eram in pamant...ma desparteau misterele de lume.M-am tarat prin cutite si am sangerat,era o batalie parca de un infinit si Dumnezeul meu tot m-a ocolit.
Am vazut rasaritul si m-am intors spre Est,mi-am pus flori si-o lumanare,am inchis ochii sa ma odihnesc si nu mai caut lumina,soarele,caci ma doare totul prea tare!