De Primavara

Mi-a intrat primavara in casa cum am deschis geamul,cred ca astepta de ceva vreme,insa eu am tot evitat.Am asteptat sa-mi termin cafeaua ca sa ma imbat cu raze de soare,caci stiam intr-un final ca-s raze amagitoare,dar cat e de bine sa imi incalzesc trupul la soare si sa miros caldura primaveratica.E un sentiment ce-l traiesc an de an si parca-s tot mai mica,desi-s tot mai mare si imbatranesc cu fiecare primavara.
Ar trebui sa nu mai primesc primavara,sa sar peste ea ca sa nu mai cresc inca un an,dar nu as putea sa o inlatur,mi-e drag mirosul ei si parca simtirile sunt mai ascutite cu fiecare dimineata cu soare.Mai stric momentul cu cate o tigara aprinsa si miros de cafea prin casa,dar parca si tigara e mai buna si cafeaua mai gustoasa cu fiecare zi de primavara ce trece.As incerca sa descriu sunetele de afara si sa pictez tablouri cu culori,dar nu sunt in stare,caci nimic nu e mai minunat decat sa te trezesti cu canturi de pasari dimineata si cu miros de flori sub geam.
Ma intind pe iarba,caci e atat de verde si privesc spre cer si e atat de senin incat nici norii nu mai au forme.As putea sta o vesnicie pe iarba de primavara si as tine anotimpul intr-un glob de cristal sa nu mai treaca,dar stiu ca o sa vina iarasi,trebuie sa am doar rabdare si stiu ca mai cresc cate un an si se aduna primaverile in spate.
Cat de bine e sa-mi inund trupul cu caldura si sa-mi scald ochii cu soarele de afara,deschid sticla de vin ca sa gust din venin,sa uit ca am mai crescut un an si ma-ncalzesc la soare,iar fiecare miscare ma doare.Cu toate astea las geamul deschis sa intre primavara in casa,sa nu mai astepte sa-mi termin cafeaua si sa ma imbat cu ale ei mirosuri,sa ma incalzesc la soare,chiar daca fiecare miscare ma doare.

Cantec

Era un cantec magulitor,
Ce-l ascultam mereu
Si-mi venea sa mor,
Imi era tare greu.

Erau versuri temerare,
Pentru sufletu-mi muribund
Si-ntr-o lume care doare
N-aveam unde sa ma ascund.

Canta mereu in mintea mea
Si ma apropia de inima ta;
Dar cantecul s-a oprit
Si-am uitat de tine,am murit.

Fugitiv

As vrea sa ma duc departe de mine,sa fug de constiinta mea,care e atat de incarcata incat nici ea nu mai face diferenta intre bine si rau.Putina pace cat cer,se destrama,se spulbera si ma taie in atatea bucatele incat se pravaleste cerul pe mine si nu mai respir si nu mai visez,nu mai stiu nimic de mine,cad...mor.
Am inceput cu vise marete,cu cer senin si flori cu miros imbatator,dar pe parcurs mi s-au sfaramat visele si am ajuns in umbre,in frig si ceata.Desenam tablouri in nonculori si asteptam sa puna cineva culoare-n ele,dar stiam,aveam un sentiment de singuratate si eram convinsa ca nu are cine sa-mi puna culoare-n tablouri si lasam sa ploua pe ele...sa stearga nonculorile,sa dispara forma si conturul,sa ramana un punct,un punct de la care am inceput si am luat-o de la capat.

Acopera totul cu matase sa nu mai vad nimic,lasa cortina in jos sa nu ma mai vada nimeni si lasa-ma sa-mi aprind tigara si sa ma intoxic cu fum,pune-mi un pahar cu vin,sau mai bine adu toata sticla,sa ma imbat cu vapori de alcool...sa nu vad si sa nu aud pe nimeni si nimeni sa nu mai stie de mine.Du-ma departe de mine si pune catifea pe podele,presara trandafiri pe pat si canta-mi un mars funebru.
Simt in sange ca maine va fi mai bine,dar stiu ca maine,dimineata va fi tot moarta,tot neagra si ploioasa si se va anunta la radio o alta sinucidere si vantul nu va mai bate si timpul se va opri desi decorul va ramane acelasi si spera-voi la o alta zi.Ma gandesc ca aripile mele inca nu s-au frant,desi sunt obosite si mana nu mai vrea sa mai picteze tablouri in nonculori,iar ochii mei,nu vor sa mai vada o alta zi fara de sens,o viata irosita inutil.
Este ziua cand imi moare realitatea si orice speranta paseste pe esafod si simt ca pierderea ma mai doare,ma scurg spre case ireale si sper ca moartea nu-mi va fi la fel.
Acopera totul cu matase si lasa cortina sa se pravaleasca,am sa aprind o lumanare sa nu stau pe intuneric si am sa ma imbat cu sticla de vin si-am sa mai uit sa mai suspin,caci este ziua cand imi moare realitatea si constiinta...am sa ma duc departe,dar departarea e atat de aproape si mi-e teama ca o sa revin.Pravalise-va cerul peste mine si nu voi mai respira si nu voi mai visa,am sa cad,ca Ingerii din cer si facandu-mi mormantul am sa incetez sa mai si sper.

Frumusete

Gandeste-te ce frumoasa-I viata,
Ca sa nu-ti mai pierzi speranta;
Sa-ti ridici spre cer privirea
Ca sa capeti nemurirea.

Nu-ti mai pleca in veci capul
Sa ti se ierte pacatul…
Nu-ti cere nicicand iertare
C-ai vazut apusul de soare!

Inchide-ti ochii sa te odihnesti,
Sa nu crezi ca ai sa gresesti;
Asculta linistea din lume
Si nu lasa nici un nume!

Aprinde-ti cu jind tigara
Si asteapta seara;
Priveste toate stelele
Sa te dezmierde muzele.

Gandeste-te ce frumoasa-i viata
Si ti se va implini dorinta.
Dorinta,ce o porti in albastrul ochilor
Sa starnesti invidia in Imparatia Cerurilor!

Asteptare

Astept sa vina vara;
Sa beau vinul din pahar
Si sa nu se mai stinga tigara,
Ca sa o tot aprind in zadar.


Am cautat prin frig si intuneric
Moduri sa-ti spun ca te iubesc,
Dar nici un gand nu-mi era vrednic
Continuam sa tot gresesc.


Astept caldura ca sa vie
Sa se descompuna cadavrele;
Si sa ma dedic cu totul tie
Sa pierdem toate noptile.

Preludiul Luminii

De cand ma chinui sa mai scriu ode,canturi,poezii...mi-am pierdut muza si tu inca nu mai vii. Mi-am transformat gandurile-n pulbere marunta si-am ramas cu-n pahar de vin si-o tigara arzanda. As mai fi spus rugaciuni daca-as fi stiut ca si Zeii ma asculta,dar am incetat a ma ruga si mi-am fumat tigara. Am ramas captiva intr-o Gradina a Edenului atat de neagra si intunecata unde nu erau ingeri si nici dumnezei.Mi s-a spus de decadere si mandrie,iar eu imi ascundeam orgoliul in vinul ce-l sorbeam.Mi-era teama ca se termina vinul si aveam sa-mi vad mandria,sa cad atat de jos,urma sa fiu unul dintre acei oameni care decad si cad si nu revin. Aveam sa inteleg intr-un final ca vinul era sange si eu tot ma imbatam din iluzii si sperante... Eram acum legata prin sange de fiintele-ntunericuluiu,eram cea nenascuta care mantuia prin pacat. Am vazut Lumina si-auzeam coruri de ingeri cantand,am vazut Crucea care aveam sa o sparg si simteam caldura ca ma cuprinde. In zadar ziceam rugaciuni lugubre,eram ridicata la cer si ma orbea lumina,strigam cohortele sa ma rostogoleasca inapoi spre Iad,cat mai adanc in pamant. Ma trezisem in Lumina si stelele inghetate au argintat tot ce calcam,ma tot intrebam,de unde cadeam? Mi-au adus vin dulce si era un fel de alb,nu mai aveam legaturi de sange si nu ma mai imbatam. Am aprins tigara si-am dat de-oparte intunericul,caci in tot acest timp nu tanjeam dupa Gradini intunecate,nu doream gandurile-mi in pulbere marunta,vroiam coltul meu de Rai,cu zei de osande beti,nu cantam aiurea sonete.Erau canturi pentru sufletul meu,care-l vroiam salvat,erau imnuri catre ingeri si-un Preludiu al Luminii.

Azi,maine si ieri

Nu mai este maine,
Nici azi sau ieri.
Am vazut ascunsele taine
Astfel capatand puteri.

Am zburat
Cum doar ingerii zboara,
Si-am ascultat
Ca nimic sa nu doara.

Am cazut
Cum doar mortii pot sa cada*
Asa de tare m-a durut ,
Vazand a lumii fatada.

Am ascultat in liniste
Cum lumea s-a oprit.
Am impartit Infernul
De toti candva dorit.

Am dat foc la Paradis
Si-au cazut Ingerii,
Aripile-au ars
Cazand in sunete de vals.

Capatand ascunsele puteri
Nu mai este azi,maine ori ieri,
Priviti cum Ingerii zboara
Ca nimic sa nu doara.



*vers dantenesc-“caddi como corpo morto cade”