Suflete pierdute

Cum poti sa abandonezi sufletele si sa nu-ti pese?Cum iti poti intoarce spatele cand cineva moare?Abandonezi inimi sfaramate,si le sfarami si mai tare,lasi cicatrici pe suflete si le damnezi pe veci...Si tu umbli pamantul si nimic nu te doare.
Obosesti intr-un sfarsit si picioarele-ti vor amorti,cauta-vei un loc de odihna si nu te voi lasa sa te-odihnesti,te va durea si pe tine inima si sufletul iti va urla de durere si nu vei gasi tu loc de odihna si nici alinare in nimic.Se presupunea ca ierti tot si din bunatatea ta toi vor trai si sufletele nu se vor pierde si nu se vor amagi.Am invatat rugi pentru iertare si izbavire,dar se pare ca nu le mai auzi,tu,Dumnezeu surd...te-ai spalat pe maini de pacata si de toti si toate si te-ai ascuns in Raiul tau pe care nimeni nu il vede.
Tine-te de promisiuni si fa ce ai promis omenirii,asculta rugile macar o data si nu mai lasa sufeltele in pierire si in amagire,iarta...caci asta ne-ai invatat pe noi,salveaza...caci asta ne-ai promis noua.
Ai retezat aripi in zbor si pana jos toti s-au prapadit,ai luat sperante si tu asteptai multumiri,ai omorat inimi si asteptai iubire,ai secerat suflete si asteptai credinta si toti mureau si asteptau izbavire.
Veni-va si vremea sufletelor pierdute si strasnica va fi razbunarea...Tu umbla pamantul si reteaza aripi,noi asteptam izbavirea si ziua razbunarii,caci suflete pierdute suntem toti,dar gasi-vom speranta in ceva si-ti vom secera puterea si aripile si tot,tie Zeu las,te-om lasa sa te rogi pentru izbavire si iertare si sufletele nu o sa te auda,o sa se ascunda in Raiul lor...Tu umbla pamantul si fa-te surd,reteaza in continuare aripi si sperante,Tu stai in nepasare si omoara inimi!

Serafim

Eu,Serafim,inger cazut
Din Rai alungat,
De un Dumnezeu uitat
Si-am cazut in pacat.


M-ati lasat moarta,
Eu,Serafim pierdut,
Fara aripi si goala
In fata unui zeu mut.


Dar in intuneric ma imbrac
Si de goliciune sa scap.
Razbunarea sa mi-o fac
In liniste...si tac.


Si Heruvimii vor fi pierduti,
Vor fi si ei ingeri cazuti,
Or fi slabi si goi
In fata Zeilor muti.


Dar ei nu vor lupta,
Isi accepta soarta,
Or sa uite de ei toti
Si ii vor lasa morti.


Insa eu,Serafim cazut
Voi zbura pana la Soare,
Caci Raiul nu-si uita ingerii,
Doar ii pune la-ncercare.

Diform

M-am plimbat noaptea
In cimitirul diform.
Am vazut moartea
Cand totul era monocrom.


Ardeau sute de lumanari,
Mortii nu raspundeau la chemari.
Aruncate pe cripte,mii de flori
Doar in doua culori.


Ceara topita pe morminte,
Pe a lor uitate oseminte.
Pe cruci,flori uscate
Si viata data spre moarte.


M-am pierdut noaptea
Prin diformul cimitir.
Si-am simtit moartea
Si-am cazut in delir.

Amurg

Fara multumiri incerte,
Ramasa cu corpurile inerte
Doar eu,fara masca
Traind intr-o lume moarta.



Am zarit Apusul
Si-am vazut frumosul.
Privesc in Amurg
Cand cascadele se scurg.



M-am pierdut in neant
Cand cerul s-a spart,
M-am regasit in eter
Fara sa mai sper.


Am gasit crepusculul
Si-n el pe Dumnezeul
Care se-mprastia-n atom
Refacandu-se-n Om.



Acum,privesc Amurgul,
Ma regasesc in eter
Si nu mai rog dumnezeul
Si nu mai sper.

Revelatii

In absenta Dumnezeului mi-am croit propriul drum spre Rai si Iad,am pavat pamantul cu flori si lumanari.Am trecut de Purgatoriu ca si cand n-ar fi nimic.Dansat-am cu demonii si le-am aflat secretul,m-am rugat cu ingerii sa primesc revelatii.Au fost momente cand vroiam sa mor si zile cand vroiam sa inviez de cand am primit revelatii,vazut-am lumina ingereasca si-ntunericul diavolesc si nu stiu in care as fi ramas,spre care ma indrept cu pasi de dans?
Mi-am pierdut Dumnezeul de atata timp si ratacesc cu sufletul dezgolit in univers.M-am rugat atat timp sa ma auda si am ingenuncheat atat vreme sa ma vada,dar zeul n-are urechi si ochi,a parasit de multa vreme Paradisul.Nu e constient ca va muri in cele din urma?Ca tot ce are viata trebuie sa si sfarseasca...si se ascunde departe de Rai.
Daca umbla pamantul,strasnic sa-i fie sfarsitul,caci si-a abandonat lumea si sfarsitul se apropie.Legiuni de ingeri se coboara si-si cheama dumnezeul,oropsiti suntem toti,de cand isi cauta Tatal si cu cati au luptat,pe cati au nimicit.
In cautarea esuata de a te gasi,ne-am creat propriul dumnezeu la care ne vom inchina si marturisi-vom iubirea noastra Lui.

De Primavara

Mi-a intrat primavara in casa cum am deschis geamul,cred ca astepta de ceva vreme,insa eu am tot evitat.Am asteptat sa-mi termin cafeaua ca sa ma imbat cu raze de soare,caci stiam intr-un final ca-s raze amagitoare,dar cat e de bine sa imi incalzesc trupul la soare si sa miros caldura primaveratica.E un sentiment ce-l traiesc an de an si parca-s tot mai mica,desi-s tot mai mare si imbatranesc cu fiecare primavara.
Ar trebui sa nu mai primesc primavara,sa sar peste ea ca sa nu mai cresc inca un an,dar nu as putea sa o inlatur,mi-e drag mirosul ei si parca simtirile sunt mai ascutite cu fiecare dimineata cu soare.Mai stric momentul cu cate o tigara aprinsa si miros de cafea prin casa,dar parca si tigara e mai buna si cafeaua mai gustoasa cu fiecare zi de primavara ce trece.As incerca sa descriu sunetele de afara si sa pictez tablouri cu culori,dar nu sunt in stare,caci nimic nu e mai minunat decat sa te trezesti cu canturi de pasari dimineata si cu miros de flori sub geam.
Ma intind pe iarba,caci e atat de verde si privesc spre cer si e atat de senin incat nici norii nu mai au forme.As putea sta o vesnicie pe iarba de primavara si as tine anotimpul intr-un glob de cristal sa nu mai treaca,dar stiu ca o sa vina iarasi,trebuie sa am doar rabdare si stiu ca mai cresc cate un an si se aduna primaverile in spate.
Cat de bine e sa-mi inund trupul cu caldura si sa-mi scald ochii cu soarele de afara,deschid sticla de vin ca sa gust din venin,sa uit ca am mai crescut un an si ma-ncalzesc la soare,iar fiecare miscare ma doare.Cu toate astea las geamul deschis sa intre primavara in casa,sa nu mai astepte sa-mi termin cafeaua si sa ma imbat cu ale ei mirosuri,sa ma incalzesc la soare,chiar daca fiecare miscare ma doare.

Cantec

Era un cantec magulitor,
Ce-l ascultam mereu
Si-mi venea sa mor,
Imi era tare greu.

Erau versuri temerare,
Pentru sufletu-mi muribund
Si-ntr-o lume care doare
N-aveam unde sa ma ascund.

Canta mereu in mintea mea
Si ma apropia de inima ta;
Dar cantecul s-a oprit
Si-am uitat de tine,am murit.