Departe ...

Nu mai este nimic de spus

O lumânare să arzi ,

Înainte de întuneric

Înainte să cazi .

Şi de ce e aşa pustiu

De ce Îngerii cad primii ?

De ce nu mai pot să scriu

Şi de ce ard crinii ?

Mă pierd prin noapte ,

Toate speranţele-mi eclipsate

Şi de ce cad Îngerii

Lângă pomul plângerii ?

Departe , departe … departe

Rătăcită-n moarte .

Şi simt un gol

Toţi joacă un rol .

De ce Arhanghelii nu mor

De ce am un dor ?

Şi Îngerii cad primii

Se sting şi crinii .

O lumânare să arzi ,

Înainte să cazi .

Înainte de întunecare

Până la apus de soare .

Testament

Ţi-am oferit lacrimi ,

Din viaţa-mi plină de patimi ,

Ţi-am oferit iubire

Şi mă pierdeam în nimicire .

Am adus cerul pe pământ ,

Am zburat prin vânt

Le-am făcut pentru tine ,

Să mă iubeşti pe mine .

Am fost cerul , apa , soarele ,

Dansam cu stelele

Şi le las toate ţie

Să mă vezi vie .

Încă mă tem

Să te mai chem. ,

Mi-e frică să iubesc ,

În totul să mă nimicesc .

Îţi las Pământul tot ,

Uni vor porni complot .

Dar să nu uiţi de tine ,

Să nu uiţi nici de mine .

Prin Testament , tu ai ce vrei

Ai universul şi mii de zei .

Ţi-am oferit de toate

Să pot să mă odihnesc in Moarte .

Oase de lut

În vidul vieţii trăit

Am căutat şi-am descoperit

Că din lut am fost făcută ,

Nu pot să mai fiu moartă .

M-am întins pe catafalc .

Pe  un postament înalt .

Aşteptam să fiu dusă

În cimitir uitată .

Nu pot să fiu moartă

Nici în neant uitată .

Sunt din lut făcută ,

Din pământ sunt toată .

În pământ am să mă-ntorc ;

Am să mă lichefiez în foc

Ca piatra-n vulcan

Nimic nu o să mai am .

Am să mă-ntăresc

În căldura verii , trupesc

Şi-am să astup fisura

Din mintea mea .

Mă voi fărâmiţa cândva ,

Când voi vedea Moartea .

Dar din lut eu sunt făcută

Şi nu pot să fiu moartă .

Dezgolire

 

Mai arată-te o dată ,

Vorbeşte-mi în şoaptă .

Coboară întunericul

Prăvăleşte Olimpul .

Aprinde lumânare ,

Pentru inima-mi care doare .

Cântă-mi ceva sobru

Îmbracă-mă-n negru .

Ascunde şi ziua

Să mă pierd cu moartea .

Deschide-mi cavoul

Să simt noul .

Întunecă orice zori ,

După care poţi să mori .

Adu-mă la viaţă

Ucide-mi orice speranţă .

Şi lasă-mă-n singuratate

Invocă-mă printre şoapte .

Coboară întunericul odată ,

Să nu mai fiu tot moartă .

Sfărşit tragic

                                                   

           

            *

Pentru cei ce cred

În împlinirea Profeţiei

Şi venirea Milei…

Pentru cei ce cred .

Să-mi salvezi credinţa

Să aud nebiruinţa.

Iar Întunericul , mirele meu ,

Singurul meu zeu .

Se face nuntă funerară

Şi apar ca şi o umbră ,

Salutând florile

Numărându-le zilele .

           **

                                                         

Pentru cei ce văd

Unde mă ascund

Şi soţu-mi muribund ,

Pentru cei ce văd .

Dacă singurătatea ar fi totul

N-ar mai fi fost complotul ,

Ce mă omoară de ani grei

Şi mă-mpiedică s-ajung la zei .

Prin violenţa tăcută

Ei mă cred mută

Şi-mi omoară florile ,

Îmi întunecă zilele .

 

          ***

Pentru cei ce aud

Şi mă pierd în amărăciune ,

Mă lasă în lume ,

Pentru cei ce aud …

Mi-au cântat romanţă

Într-o zi fără speranţă.

O romanţă gotică

În slujba miezonoptică .

Aş fi vrut s-am doar urechi

S-ascult romanţa-n veci ,

Aş fi vrut să cânte mereu

Să o ascult mereu doar eu .

           ****

Pentru cei ce vorbesc ,

Sunt înca vie

Şi mă dedic mie ,

Pentru cei ce vorbesc …

Eu , doar visez

Dar tu  nu mă crezi ,

Sunt pierdută în nimic …

Pierdută sunt veşnic .

Sunt înca deformarea zilei

Şi arma crimei .

Sunt reflecţia minţii

Şi dominarea sorţii .

        *****

Pentru cei ce simt

Am promis că nu mai mint ,

Am respectat ce-am zis

Pentru cei ce simt …

Toate lacrimile sunt ale mele ,

Eu , vrajitoarele ,ielele

Ne vom plimba în noapte

Şi vom invoca şoapte .

Voi dormi-n mormânt

Înghesuită de pământ .

Pentru cei ce simt ,

Pentru cei ce mint …

 ∞∞∞∞∞

Iertaţi pe toţi …

Şi totul a trecut .

Am trăit magic

Într-un sfarşit tragic .

Filosofii (III)

Triste-mi sunt nopţile de mai , de când cerul nu mai plânge .

S-a stins lumânarea şi-am rămas pe întuneric , acum pot să cuprind în braţe Luna .

În fiecare dimineaţă şterg praful de stele de pe ochi şi mă scald în lumină .

Urmăresc demonii din parc în fiecare seară , cred că până şi ei au nevoie de relaxare .

Mi-a ruginit credinţa atât de tare , încât trebuie schimbată .

Am pierdut zborul primordial şi acum cad într-un negru hău .

În fiecare picatură de ploaie am simţit Divinul , sau iluzia de Dumnezeu ?

Aud cum cresc florile şi fiecare mişcare , este o simfonie haotică pentru urechile mele .

Încerc să cuprind eterul , dar cred că eterul m-a cuprins pe mine .

Când bate vântul aud cum strigă îngerii şi vai  , câtă durere în vocile lor .

Nebunia , într-o stare pură , cunoaşte secretele lumii .

Corbii în zborul lor , deţin esenţa vieţii veşnice .

Omul este în stare să înţeleagă tot ce e logic , mai puţin pe Dumnezeu

Crez

Am aşteptat mântuirea

Şi mâinile-am împreunat ,

Doream , de păcate , izbăvirea ,

Zeul mi s-a dispersat .

Am căzut în păcat

Şi-n dorinţa primordială

La rugăciune-am renunţat .

Aveam credinţa volatilă .

Am căutat răspunsuri

Prin toţi şi toate , n-am găsit ,

Rămânând cu multe goluri ,

Într-un sfârşit , zeu-mi a murit