Să nu-ntrebaţi unde mă duc , căci eu mă duc niciunde,să
nu-mi căutaţi trupu-mi deformat prin pământ şi cimitire , nu-mi mai căutaţi
privirea în urma voastră , nu o să mai fie.
Să nu-ndrăzniţi să vă rugaţi , căci n-aveţi nici un dumnezeu
la care să cereţi îndurare .
Lăsaţi viaţa-mi aşa cum a fost şi o să fie .
Mâinile-mi care cereau milă spre cer ,au căzut acum , în
semn de necredinţă ,genunchii care-i
îndoiam spre rugă s-au îndreptat acum ,căci
nu-mi mai este frică de vre-un zeu . Capul care-l plecam în semn de
umilinţă ,stă cu fruntea sus în semn de sfidare şi dispreţ faţă de orice
dumnezei .
Să nu-ncercaţi să mă faceţi să aud , nu vreau să aud nici o
rugăciune şi mai bine muţesc decât să pot vre-una a spune .
O, dumnezeule unde eşti ? De când te caut şi nu te găsesc
.Odată măcar să te areţi să pot să strig ca eşti .
Să nu-ntrebaţi unde mă duc, caci cimitiru-i mare , trupu-mi
să nu-l căutaţi , căci poate am găsit un
loc sub soare .
