Inscriptie pe un Mormant

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

Tristan Tzara

Post Scriptum

Era ceva spus de cineva altcuiva,
Ceva legat de inima mea.
Era ceva de neatins,
Mai mult de neinvins.


Era ceva vazut prin ochii altcuiva,
Ceva ce privirea mea nu vedea.
Era de nevazut,
Mai mult de neconceput.


Era ceva simtit prin altcineva,
Ceva ce sufletul meu nu simtea.
Era de neiubit,
Mai mult nefericit.


Era ceva trait prin mine,
C-o durere adanca-n sine.
Era de neinchipuit,
Mai mult am murit decat am trait.

Reverie

1. Dorm adânc, te visez pe tine
Cum vii încet şi lin spre mine,
Aştept a nopţii reverie
Si gura ta ca sã mã-nvie.

2. Pe cerul senin domneşte luna,
Din flori, împletitu-mi-ai cununa,
Cununa de viaţa şi iubire
Cãci eşti Luceafãrul ce-aduce nemurire.

3. Eşti Zeul cu chip divin
Binecuvântat cu-al tãu senin,
Ochii tãi sunt visul cel mai dulce,
Capul meu, pe braţul tãu sã se culce.

4. Sã visez şi-adânc sã dorm
Cu tine, Luceafãr, scump neom.
Şi stinge acum lumânarea
Sã ne contopim cu marea.

5. Pãru-mi lung l-am despletit
Te-aştept pe tine cel mai iubit.
Iubirea-mi pentru tine nu e mutã,
Coboarã iarãşi de mã sãrutã!

6. Rãsari Luceafãr tânãr
Dorinţa s-o astâmpãr.
În izvor sa-ţi vãd sclipirea
Iar tu, sã-mi alungi nemurirea.

7. Luceafãr scump, ai rãsãrit
Şi la mine n-ai mai venit.
Cãci eu sunt jos şi tu eşti sus,
Nu mai ştiu unde te-ai dus.

8. Sã te mai vãd înca o datã, adorm
Pe tine, Luceafãr, scump neom,
Cãci viaţa ne tot desparte
De când m-ai alungat din moarte.

Mai scriu

Inca iti mai scriu,dintr-un loc uitat de lume..inca imi mai aduc aminte de tine,parca visez cand ma gandesc la tine,dar totusi …te mai vad.
Credeam ca am sa te uit,credeam ca tot ce a fost a fost un vis,o reverie,dar era realitate si mi-ai aratat ce exista romantism.De aceea inca iti mai scriu si ma mai gandesc la tine.
E aceeasi poveste pe care o stie toata lumea,el e departe,ea nu poate fara el…ochii care nu se vad se uita,dar nu te-am uitat,inca iti mai scriu.
Randuri nepuse pe foaie mi se zbat acum in cap..si nu-mi dau pace,nu ma lasa sa traiesc,nu mai pot sa dorm…ma inteapa gandurile,se zbat sa iasa afara.
Eu inca mai iubesc,dar nu stiu pe cine.Tu mai iubesti?Ma mai iubesti pe mine?
Mai scrie si tu sa stiu ca n-ai uitat,mai striga-ma sa stiu ca nu ai plecat.
Te-am vazut in noapte tarziu si am depanat amintiri cand se aratau zorii,am stat pe iarba si ne-am ascultat unul pe celalalt…era frig,dar erai cu mine si ma incalzeai,imi incalzeai inima si sufletul,erai cel mai aprins Vulcan din lume si cel mai mare ghetar in viata.
Te asteptam serile si tu veneai la toate chemarile.Ma luai in brate si ma topeam,ma topeam in tine,ghetar plin de viata,ma sarutai si ingheta privire,ingheta in tine Vulcan aprins.
Inca tot mai scriu,sa vezi ca nu te-am uitat,dintr-un colt abandonat din lume iti scriu randuri de iubire,caci as putea trai fara tine,dar e inutil,oare tu ai putea sa traiesti fara mine,intelesul ti-e futil?
Mi se zbat acum in cap mii de versuri de iubire,mi-aduc aminte de Eminescu,desi eu il urasc,mi-aduc aminte de Bacovia si te invoc.Ma inteapa cuvinte fara de sens,vor sa iasa afara caci ele pe tine te doresc:

‘’Si hai sa ne iubim,iubite,nefiresc,
Unde Trandafirii salbatici cresc!’’
Mai sti tu,oare unde cresc Trandafirii salbatici?Mai ti tu minte unde curg miile de izvoare?
Inca imi mai aduc aminte de tine,inca te mai visez,mai scriu randuri fara de inteles,mai pun versuri pe foaie fara sa gandesc,mai scrie si tu sa stiu ca nu m-ai uitat,mai cheama-ma sa stiu ca n-ai plecat:
‘’Crin inmugurit
Inca tu n-ai murit.’’
Inca mai scriu dintr-un colt uitat de lume…te mai vad,te mai aud…dar nu mai esti tu,langa mine!

Fiorul iubirii

Cineva mi-a facut o demonstratie ca si baietii pot fi romantici.Si cat romantism...Paule...tine-o tot asa!!!


De-atatea ori, de-atatea ori....
In vis tu imi apari,
Cu ochii mari ,si arzatori,
De-atatea ori, de-atatea ori....


Iubi-te-voi ,iubi-te-voi....
In fiecare clipa,
Inmiresmandu-te-n fiori,
Iubi-te-voi ,iubi-te-voi....


De-as putea ,de-as putea....
Eu inima sa-ti fur,
As ascunde-o in a mea,
De-as putea ,de-as putea...

Ploscariu Paul

Intelegere

Tu nu intelegi ca eu te vreau doar pentru mine?De ce ma izgonesti spre Raiuri intunecate?Tu nu crezi ca eu te vreau doar pe tine?
Spune-mi tu mie ce altar sa-ti fac si o voi face,ce cimitire sa-ti aduc sa le-nviezi?Acopera-ma cu zapada sa nu-mi fie frig,acopera-mi ochii cu apa sa dorm ca moarta.Arata-mi Gradina Edenului,sa musc din marul cunoasterii,sa vad ce n-am vazut pana acum,sa cunosc secretele luminii si a lumii,sa le-nteleg.Dezvaluie-mi Iadul in care atatea suflete au ars,sa simt mirosul de carne sfasiata,de sange rosu,sa ma imbat cu flori de crini si sa simt durerea omenirii.
Deschide Portile Raiului sa intru dupa aventura din Iad,sa ma reculeg in gradini de trandafiri,sa gust ambrozie cu lapte,sa fiu ca Hera in Olimp si Zeus sa-mi sada intr-o parte.
Pravalesc orice Paradis caci te vreau doar pentru mine,Zeu nimicitor,rastorn orice Iad,caci te vreau doar langa mine,Zeu crud si de osande beat.
Ce biserica sa-ti fac sa ma inchin doar tie?Poleita cu aur si covoare de argint?
Tu Zeu nimicitor,tu nu intelegi ca te vreau doar pentru mine,te vreau si-n Iad si-n Paradis te vreau,ca-n Carte asa a fost scris.Servesc 7 pacate omenirii,ca sa sune din trompeta Ingerul pieirii,sa vina pe pamant balaurul cu sabie de foc si-am sa-l infrunt cac eu rabd tot.
Tu nu crezi ca eu te vreau doar pe tine?Nu doresc alt zeu,te vreau pe tine,caci tu mi-ai adus primavara in casa,si mi-ai suflat viata,mi-ai facut altar si te-ai inchinat mie,cum ma inchin eu tine.
Tu nu intelegi ca eu te vreau doar pentru mine?Nu ma mai izgoni spre Raiuri Intunecate,sau daca tot ma izgonesti,vino langa mine,asa e totul bine si nu mi-a mai fi teama de nimic cand te am in dreapta mea,Zeu nimicitor.
Tu nu vezi ca eu tanjesc la tine,pravalesc orice Rai ca sa fi cu mine,inviez orice Lazar care a dormit 3 zile,vindec orice Iov de lepra si dau vedere la orice orb.
Stau 40 de zile in desert si izgonesc Fata Morgana,ma abtin de la ispita si-l blamez pe Satana.Tin post cand trebuie sa renasc si sa-nviez si ma jertfesc pentru al lumii pacat.
As fi putut sa le fac daca nu dormeam.Eu dorm si visez la tine,dorm somnul cel de veci in care as vrea sa-l dorm cu tine,dar tu nu intelegi ca eu te vreau doar pentru mine.

Diamante de Zapada

Vin Sarbatorile!!!

Simtiri primordiale

I.
Vant puternic,bate naucitor
Acorduri de vioare-n sardine
Zgomot asurzitor de piculine
Si-un vis pierdut in sine.
II.
Psalm cantat unui strain,
Unor oameni,care nu mai vin.
Romante spuse fara de gandire
Un vis pierdut in nemurire.
III.
Simtiri astral-n buestru
Predate de un mare maestro
Simtiri primordial-n noapte
Vise spuse printer soapte.
IV.
Raze de un soare orbitor,
Am vazut,pot sa si mor.
Am capatat simtiri primordial
Si acum cel dintai vis imi moare

Bestia este pregatita pentru Craciun=))

De plec...

Unde s-a scurs timpul?Prin ce jocuri ne mai pierdem?
Am uitat si noi sa mai respiram,.sa ne bucuram de ceea ce vedem langa noi,se pierd toate,toate au in inceput,toate au un sfarsit.
Sfarsitul e mai aproape decat am fi crezut…sub ce zodie ne aflam?cat mai este pana la sfarsit?
Unde s-a dus timpul?ne-a uitat,ne inecam in simboluri si cuvinte nedescifrate,miscari criptice si sperante codificate,unde au plecat toti?unde mai sunt si eu?
Incerc sa ma regasesc pe un drum ascuns,un drum al pierzaniei,incerc sa ma regasesc,dar in zadar,m-am ascuns atat de bine incat nici eu nu ma mai pot gasi.Incerc sa gasesc timpul,unde s-a scurs,prin ce crapatura s-a strecurat,sa pot sa-l aduc inapoie.Sa astup orice fisura din timp si din mine,fisura care a lasat sa se scurga tot,al naibii fisura!
Este prea tarziu sa o mai acopar,timpul s-a pierdut,eu nu mai pot fi de gasit,amintirile sunt ingropate,tineretea este moarta...Unde te-ai ascuns Timpule?Arata-te sa te gasesc,ma inchin tie,o sa uit de lectia dintre Om si Zeu,ofranda pe altaru-ti aduc,ofranda,ma ofer chiar eu,numai sa te mai areti o data si s-aduci ce am pierdut,inocenta,suferinta,acea fata de demult.
Nu te mai gasesc Timpule,te-ascunzi si mai adanc,te-nneci si te sufoci...esti la sfarsit,esti nimicuri,puzderii.
Si eu sunt nimic,dar cand plec,de voi pleca,am sa ma plec in fata tuturora,multumiri sa le aduc,mi-au fost sfetnici si apostoli,mi-au fost mentori vesnic nemuritori.Iar de plec,de voi sa plec,voi lasa o lacrima sa cada,dor mi-a fi de toti,dar toti trec peste toate.Si de plec,de-oi pleca,voi fi nemuritoare,de sus va voi veghea,dar numai cand plec,de voi pleca...ma plec in fata tuturora!

Fara incercari

O, nu!nu incerca sa ma repari,nu sunt stricata,nu incerca sa ma schimbi,eu sunt neschimbata.
Nu sti oare ca eu sunt de neatins ?Deschide ochii si te vezi in oglinda vietii,dar sa nu renunti cand ai sa vezi ce e acolo,urmeaza urma intunecimii.De ce ai nevoie si ceea ce crezi,este doar o intrebare si nimeni nu-ti va raspunde,doar tu ai cheia.
As gandii ca tu deti esenta perfectiunii,dar nu e asa,as gandi ca tu ai Cartea Vietii,dar nu e la tine,e la mine.
Am sa te ghidez la limitele alegerii si departe ai sa fi de mine,dar nu-ti para rau,asa e mult mai bine.
Nu stiu oare ca am murit si tu inca ma cauti?sau nu sti tu ca nu mai sunt si ma strigi?
Oboseste-ti picioarele odata si cazi in somnul dulce,odihneste-ti mintea,caci nu stie pe ce drum sa mai apuce.
Reteaza-mi speranta si elanul cu care am pornit candva spre lume,Tu,dumnezeule beat de frumusete,arunca-mi orice neincredere,Tu,zeu nemilos si fa din mine izvoare si tine-mi suflul intr-un creuzet ca sa mai fiu ceva concret.
Alunga-mi speranta cu care eu am trait,alung-o caci nu am facut pe nimeni fericit!Calca-ma-n picioare sa simt durerea,biciueste sufletu-mi si reinviaza-ma in culoare!
Destainuie-te mie,Zeu crud,oboseste fara sa te aud...deschide portile Paradisului sa pot sa inviez,dupa aceea poti sa-nchizi cu cheia si sa ma pravalesti pe pamant.
O,nu!nu incerca sa ma iubesti,eu sunt de neiubit...nu incerca sa ma obosesti,sunt de neobosit.
Oboseste odata sa pot sa revin,sa calc pe ce a fost al tau si sa-mi iau suflarea din creuzetul aurit,sa nu mai incerci sa ma repari caci eu sunt cea care am fost si am trait!

Aripi frante

Aripile luminoase leapada-le-n intunericul ce te inconjoara,ascunde-te in globul de cristal sa vezi viitorul,ascunde tot in urma ta.
Trebuie sa fie un vis,caci am inghetat pe dinauntru,am vazut orice sangerand,poate nu e ceea ce vad,nu e ceea ce simt...trebuie sa fie un vis.
Imi frang si eu aripile intunecate…si pasesc catre lumina,dar nu esti acolo...imi vand sufletul doar sa ma ascund de lumina,caci ma orbeste,ma doare fiecare por,fiecare atingere a vantului.
Imi intind mainile catre cer ,indurare,inca sper,dar simt doar aerul si noaptea,nu pe tine,nimic.
Lipsesc cu desavarsire de tot ce inseamna viata si lumina,lipseste cu desavarsire totul.Porneste ploaia sa ma spal de pacate,elibereaza vantul sa aud soapte,da drumul la ingeri,nu-i mai tine inchisi si leapada aripile odata,ce de la atata zbor le-ai frant.
Sunt sacrificiul si tributul adus omenirii,mi-am dezlegat aripile sa pot sa pasesc,mi-am dat jos papucii sa simt ca traiesc.M-ai inchis si pe mine,cum ai inchis si ingerii si plange Paradisul dupa tine si Luna plange dupa mine.
Am pierdut constiinta si acum totul imi da pace,dar e atat de singur si trist,trebuie sa fie un vis.Picioarele-mi sangereaza si locul de unde am desprins aripile ma doare...as mai zbura spre infinit,dar mai pot oare?
Si aripile tale ce le-ai lepadat candva,le-ai recuperat si acum zbori spre infinit,nu te mai doare inima caci la mine nu te-ai mai gandit.
Zbori solitar in globul tau de cristal,dar nu sti ca in mainile mele te pot sparge,in mii de bucati de cristal,in culori de chihlimbar.
Desculta,cu picioarele sangerand mi-am gasit aripile fumegand si-am stins focul,am cusut aripile la loc si fara sa ma fi gandit am zburat din nou spre infinit.
Globul de cristal l-am scapat si te-ai faramitat,tu Inger luminat,cazand atat de tare te-ai spart...si ma vad in reflexia miilor de bucat de sticla,nu mai plange,te repar.
Te ingrop in pamant si pun trandafirii sa sangereze,moartea sa-ti lumineze,caci nu te pot repara.Ti-am luat aripile tale,care le-ai lepadat candva,le-am prins de ale mele si fara sa ma mai gandesc,spre infinitul negru am sa pornesc.
Te las acum Inger ruginit,odihneste in pamant,in culori de necolorat...si fara sa mai iubesc,spre infinit am sa pornesc.

Erai Tu?...

Auzi cum canta luna,
Din harpa,canta nebuna.
Uite cum stelele danseaza
In jurul nostru vegheaza.


Ascult ecoul pasilor grabiti
Cum suna pe podea,desculti,
Aud usa trantindu-se
Si cheia leganandu-se.


O frantura de sonet
Parca o aud concret,
Erai tu,la clavir?
Caci am cazut in delir.

Erai tu,prin casa pustie?
N-asteptam pe nimeni sa vie,
Erai tu,la claviru-ntepenit?
Dornic de iubit...

Am auzit usa cum se-nchide
Si n-ai mai venit,
Erai tu,prin casa pustiita?
Eram eu..a ta iubita.

Dupa 20 de ani

''Dupa 20 de ani'',suna ca o reintalnire a fostilor colegi de liceu,dar nu e asa,este cea mai mare greva din aceasta superba tara,dupa spusele reporterilor.
Romania are nevoie de adevarati parlarmentari si un adevarat presedinte.Acum ca suntem in prag de alegeri prezidementiale toti ne promit marea si sarea si traditionalul ciolan cu fasole,dar am o presimtire ca urmatorul presedinte la scaunul Romaniei va face ce a facut si Traian Basescu,mai exact NIMIC.


Dupa 20 de ani Romania,acest colt de Rai a devenit o tara a coruptiei,a incompetentei si a ipocriziei.Dupa doua decade nu se poate face diferenta intre pitipoance si doamna ministru al turismului,sau intre un cocalar bine pus la punct si cei ce intra in Guvern.
Timpul se schimba,vremea trece,ideologiile celor sus-pusi raman la fel...teoretic traim intr-o tara democrata,practic am ramas tot in comunism.
Treaba sta in felul urmator,nici un politician ori o intreaga clasa politica nu si-au asumat sincer greselile facute si merg in continuare pe aceleasi poteci de gindire ipocrita si egocentrica.
La noi in tara ar fi slabe sanse sa se schimbe ceva curand,ca bine a spus domnul Silviu Brucan in '90 ''Romania nu-si va revenii nici dupa 60 de ani de la Revolutie.''


Iar celor de la putere le doresc un ''mars naibii ca ne-am saturat de voi!!!''

Septembrie

Au cazut frunzele,se rarefiaza natura,cad sperantele si bate vantul atat de tare incat simt ca am sa mor.
Ai venit Septembrie galben,spre ce neanturi ma indrept si spre ce locuri nevazute ma avanti?
Pentru tine,Septembrie m-am tras din cerul lichid si m-am indreptat catre pamantul solid,sa-ti simt adierea de toamna si sa ma inec in frunzele aramii,sa raman vesnica pata de culoare din miile de culori de toamna.
Ai dormit somnul cel adanc din care te-ai trezit plangand,dormeai si marea se juca,dansa,dormeai..dar marea te chema.
Te-am chemat si eu sa plangi,Septembrie unde erai ?cand eu ma jucam si din ochii-mi cadeau ploile cele dintai,Septembrie...tu unde erai ?
Reda-ma intru omenire,in litere sa nu mai plang,pune-ma in poezie ca sa pot sa rad,adauga-ma in pictura sa nu mor singura,arunca-ma in arta,Septembrie aramiu,da-mi suflul primordial sa pot respira iar.
Alipeste-te de mine,toamna singuratica si arata-mi cum sa ma topesc in frig,invata-ma sa ma ascund in moina si sa ma regasesc in balta facuta de ploaia ta,Septembrie invata-ma sa respir cand ma inunda ploaia rece,invata-ma sa merg cand vantul bate cu putere.
Un sunet de vioara este tot anotimpul tau,iti acordezi vantul si ploaia sa cante la unison,esti anotimpul ceaiurilor acre si a ceasurilor sintetice cand peste viata,cade ploaia,ceruri goale si peste mine simt revarsari astrale,bat aerul cu mana si ce dulce-ti este zborul,ce sublim ti-e cantul...

Picura si parca totul e potop,inunda sufletul si ochii si ma odihnesc Septembrie