Cautari

Oare cum te simti cand traiesti?Cum simti ca mai respiri?Sunt asa de departe de lumina ca ma doare intunericul...si aici in eterna noapte am invatat sa traiesc fara sa respir,am invatat ce este realul.Am expus partea intunecata si sunt mai treaza ca niciodata caci mi-este imposibil sa ajung la lumina,departe de soare..departe de cer,am invatat durerea,golul,moartea.
Se reflecta furtuna in lacrimile mele,este un drum infundat…toata existenta mea este un drum infundat.Nu am mai trait nici o dimineata,nu am simtit nici un rasarit de soare,am dus razboaie fara de inteles si lupte fara noima…am luptat,parca din totdeauna fara nici o victorie.
Am stors ultima lacrima a vietii si stiu ca nu e sfarsitul lumii daca un om cade,nu e un haos total daca nu se mai ridica.Am umblat pe carari pe unde si Diavolul a fost si mi-am zis ultima rugaciune ca si cum nu mai era maine si defapt nici nu era…era doar azi si mai incolo nu stiu nimic,dar stiu ca de azi nu mai am nici un dumnezeu...m-a parasit oricat de mult m-am rugat si am ingenuncheat.
Am desenat tablouri cu vremuri inocente si nu a pus nimeni culori in ele,au ramas fara de culoare in alb si negru,erau tare sobre,traiam in vis,ma visam in Paradis si nu stiam ca paradisul a ars,a ars in sunete de vals,au cazut ingerii,aripile erau scrum si nici ei nu aveau vre-un drum...
Oare cum te simti cand traiesti?Ma doare intunericul atat de tare incat daca-as urla as scoate doar vant si cenusa pe gura si mi-e teama de ce as putea sa-i spun zeului meu care m-a uitat.S-a scuturat de praf pe umeri si s-a facut ca nu mai sunt...dar eu inca sunt,exist...respir intuneric,vad noapte si luna.
Cum simti ca mai respiri?Am ascultat in liniste omenirea si a ramas un mister pentru mine,eu eram in pamant...ma desparteau misterele de lume.M-am tarat prin cutite si am sangerat,era o batalie parca de un infinit si Dumnezeul meu tot m-a ocolit.
Am vazut rasaritul si m-am intors spre Est,mi-am pus flori si-o lumanare,am inchis ochii sa ma odihnesc si nu mai caut lumina,soarele,caci ma doare totul prea tare!

Curente

Povesteste-mi de natura
Sa nu raman singura
Zi-mi de Cartarescu,
Intinde-te-n buestru!


Deschide sticla ambidextru,
Pune-o pe un soclu;
Descrie-l pe Bacovia
Sa vad moartea!


Invaluie tot in romantism,
Traind in traditionalism.
Cuvintele desparte
Sa traiesc in noapte.


Acopera tot cu simbolism;
Dezvaluie cu realism;
Canta despre Minulescu
Sa uit de Eminescu!

New Poem

They have ridiculed everything
Dissected the sky like a kid that plays with butterflies;
I felt our animal instinct fading in the monotony of our lives;
Words accompanied by tears are getting their meaning diluted
They are not the holes in my memory that are making me sink;
But those memories that I keep in a box of thorns
I have erased myself;
Wait and see their prophecies with their chained sky open themselves
I saw everything and everything was dead

Amorf

Unde ai fost ani de zile?
Ai lipsit noptile...
Cand m-ai tinut de mana?
A trecut o vreme buna.

Unde-ai fost cand eu plangeam?
Ca ma-ntelegi,asa credeam...
Si unde erai cand eu am ras?
Au trecut anii,s-au scurs.


Cand ti-am plans ultima data ?
Nici tu nu sti,ai memoria moarta...
M-ai alintat de curand?
Mi-am petrecut anii sperand.

Unde erai in zilele ploioase
Si in vremurile frumoase?
Erai departe,
Eu te cautam in noapte.

Si unde-ai fost tu,ani de zile?
Cand s-au schimbat vremurile...
Unde-ai fost cand eu plangeam ?
Cand zi de zi,incet muream.

Ti-am mai spus...?

Ca Romeo si Julieta,cadavre ambulante pe trotuar,miros de smirna,carne arsa si mangal.Miros de parfum imbatator,doua maini care nu se mai desprind,buze care se tot ating,suflet neobosit si trandafiri de otel.
Ca Tristan si Isolda,iubire fara de moarte…otrava si-un pahar de vin…otrava si fum de tigara.Miros de carne putreda si inima sfasiata,picioare care tot merg si nu se mai opresc,ochi care se tot urmaresc,suflet zbuciumat si gardenii de plumb.
Ti-am mai zis ca te iubesc?Mi-am lepadat credinta si mi-am sfasiat pielea,am cutreierat hotare de ura si de indoaiala si nu-i nici unde ca aici...in bratele tale.
Am bantuit orice casa parasita si acum te bantui pe tine...vorbe lungi imi sunt soptite catre mine si totusi nu stiu ce ma mai tine aici...am fost atat de haituita tot acest timp,sufletul mi-a fost macinat,dar s-a refacut caci te-am simtit pe tine.
Pot sa te miros,esti atat de viu,inima ta bate in mainile mele,oare tu poti sa ma simti?M-ai prins cand am cazut,mi-ai zis ca esti langa mine si mi-a fost de ajuns.Am cazut in nimic si m-a dus in nebunie.Am oprit durerea caci stiam ca esti langa mine si te-ai luptat cu timpul si cu frica mea.
Am fost speriata dar mi-ai aratat lumina si parca am vazut adevaratele culori,am fost orbita de lacrimi si tu mi le-ai sters,am vazut lumea asa cum e ea.
Umbrele m-au acoperit si tu ai adus soarele,te-au luat de langa mine si eu te-am adus din nou acasa,ei nu stiu ca tu ma mai iubesti,nu te aud cum imi canti...
In Univers suntem noi doi,lumea are loc de noi...sa ne intindem pe catafalc,sa privim lumea de pe un soclu inalt...suntem doua suflete care se tot aprind,doua inimi care nu se mai disting...suntem doar noi doi si Universul are loc de noi.
Ia-ma de mana si crede in mine,nu-i nevoie sa spui nimanui unde mergem,caci noi mergem nicaieri.

Oh...happy days!!!

In amintirea anilor ce-au trecut