vineri, 20 aprilie 2012

Filosofii (II)


Am cuprins noaptea-n mâini , să pot să înţeleg sensul vieţii , dar îmi alunecă întunericul printre degete .
Încerc să înţeleg Concepţia Imaculată , dar spinii din frunte mă dor , căci mie , departe îmi sunt şi lutul şi cuiele şi coasta .
Plănsă s-a întors vremea la mine şi aşteptăm amândouă cântecul de mai .
Ofer braţele mele pentru priveghi , acelor Zei care au fost  cândva .
Nu mai ispitesc eternul , cum făceam cândva , acum gust din mărul cunoaşterii , din mărul edenic.
Am găsit într-un colţ al casei un cuib de îngeri morţi ,  cred că Dumnezeu şi-a odihnit Nemurirea .
Mă târăsc înapoi , înspre Apusuri moarte !
Ploaia măruntă de afară , e ca o hemoragie a viselor .
Mi-aş dori să fiu noapte  , aşa aş putea să îmbraţişez şi eu Luna .
Primăvara-i condamnată să renască iar şi iar , cu dureri repetate şi grele .
La fiecare tunet , gândurile mi se descompun .
Îngerii şi-au pus aripile-n cui şi s-au scuturat de noi .
Mi se ascut simţurile cu fiecare primăvară venită .
S-a mânjit sufletu-mi cu ură , de când am aflat că Dumnezeu nu mai există .

duminică, 8 aprilie 2012

Filosofii























Boala în esenţa ei cea mai fină , tinde spre perfecţiune.
La fiecare apus de soare , păcatele ne sunt iertate , deoarece în somn ne spovedim de tot ce s-a întâmplat .
De fiecare dată când mă uit la răsărit găsesc un nou sens al vieţii , iar când soarele apune îmî pierd sensul .
Aş vrea să mă întâlnesc cu Moartea şi să o întreb dacă până şi lui Dumnezeu o să-I vină sfârşitul şi atunci ce se va-ntâmpla ?

La lăsarea nopţii rămân oarba şi fără maini şi vai , ce durere în fiecare zori de zi când îmi cresc membrele .
Mutilez esenţa poeziilor cu fiecare vară sosită .
Puritatea îngerilor este târâtă spre eşafod cu fiecare rugăciune zdrenţuită , spusă de noi .
Lumină sunt întru singuratatea mea şi îmbrăţişez întunericul .
Renasc cu fiecare ploaie simţită şi-s tot mai aproape de Zei când se arată curcubeul .
Mi-e teamă de momentul când nu mai pot să visez , atunci ştiu că sfârşitul mi-e aproape .
Am descoperit nebunia în care pot să intru şi să ies , mi-am înţeles gândurile şi este atât de bine .
În stare de repaos , Dumnezeu e perfecţiune .
Când vine luna mai , parcă lumea-I o Grădină a Edenului unde nu există moarte .

Cântă marşuri









Cântă-mi un marş funebru
Deschide pianul sobru ,
Aruncă petale-n sus
Şi nu întreba unde m-am dus .


Cântă-mi un marş de glorie
Cântă-l în ploaie ,
Ofileşte florile
Şi cruţă-mi zilele .


Cântă-mi un marş de dor
Fără să ştiu că o să mor ,
Învie lalelele
Şi dezbracă ielele .


Cânta-mi un marş de iubire
Să zbor în nemurire ,
Omoară narcisele
Şi dezleagă vrăjitoarele .


Cântă-mi un marş de ce vreau eu
Unde o să mor mereu ,
Pune-mi trandafiri
Şi deapănă amintiri .

Tata












Tata , asculta-n liniste
Cum lumea tanjeste ,
Dupa mine , dupa tine ,
Dupa tot ce este bine .


Spune-ti rugaciunea
Si supune lumea
La ale tale picioare .
Si arde-i ca un Soare !


Tata , uite Intunericul ,
Dar fa Lumina !
Tu esti Sfetnicul
Promis ca o sa vina .


Tata , priveste-n liniste
Cum totul infloreste ,
Pentru mine , pentru tine
Ca sa fie totul bine .