luni, 5 iulie 2010
In cautarea Dumnezeului
Mi-am plecat capul de prea multe ori,am cazut si m-am ridicat neincetat…Unde mi-am lasat speranta?Si unde mi-e Dumnezeul acum?
M-a uitat si-si vede de Regatul Lui...dar va arde si Regatul,caci nu tine la infinit,atunci sa-si aduca aminte de cum am murit si-am renascut,am cazut si m-am ridicat neincetat.
Am pus speranta in Zei,dar nici ei nu ma mai cunosc..au facut pact cu diavolii sa cad in adancul Abis...si-am revenit,dar cat mai pot sa tot revin?Nu mai am puteri...sperantele s-au spulberat,oricat de mult eu m-am rugat.
Am plecat genunchii de prea multe ori si-acum ma-ntreb unde mi-e dumnezeul,unde-mi sunt rugile ce eu le-am spus?Au ars pana au ajuns sus,sunt pulberi acolo unde s-au dus.Mi-am impreunat mainile de prea multe ori in semn de rugaciune si asa mi s-au inclestat,dar nu vede si nu aude dumnezeul cat de mult eu m-am rugat.
Oare cat mai pot sa ma ridic?Sa zic rugaciuni e in zadar,caci fiecare speranta imi va fi spulberata iar si iar.Ma reneaga zeul de nu-mi mai plec capul...dar cat sa il mai plec?Nu vede ca ma rog in zadar si ruga imi lasa un gust sec?Cat sa mai plec genunchii?Caci fiecare os ma doare si sufletul urla in mine si inima nu mai bate,ma inchid in sine.
Si cat sa mai impreunez mainile?Cat sa ma mai rog ?Nu mai am suflet care sa mai planga,inima sa se mai zbata...e in zadar,am fost uitata.
Mai caut Dumnezeul,sa ma intalnesc cu el...si sa vada el dreptatea si abisul si moartea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unde ti-ai lasat speranta?
RăspundețiȘtergereNu e pierduta...s-a impotmolit putin printre flori cu aripile agatate de vreun spin...dar e-acolo, sunt sigura!
Unde e Dumnezeu acum?
In acelasi loc unde era cand Fiul Lui lega pamantul de cer cu o cruce asteptand sa-ti vindece ranile si sa-ti arate zorii Invierii...
Cat sa mai revii?
Pana cand vei invata atat de bine durmul incat sa nu mai faci niciodata calea-intoarsa...
Unde sunt rugile spuse?
Acolo unde e tamaia arsa pe altar. Ea nu mai e, insa parfumul ramane...
Cat mai poti sa te ridici?
Pana cand pamantul sufletului tau mai are seva de viata, pana cand radacinile nu s-au uscat, pana cand inima inca mai bate...
Cat sa mai pleci capul?
Cat salcia-si pleaca ramurile sper rau – ti-ai imagina-o vreodata cu ramurile in sus? Nu, asa-i? I-ar pieri tot farmecul...
Cat sa te mai rogi?
Cat inca mai poti sa respiri. Un invatat spunea ca rugaciunea e respiratia sufletului.
Cat sa mai pleci genunchii?
Atata vreme cat mai au taria sa se indoaie – teme-te de vremea cand nu vor mai putea sta decat drepti!
Cat sa mai impreunezi mainile?
Atata vreme cat mai ai pentru ce multumi, cat mai ai pentru cine pleda, cat mai ai dorinte, cereri, tinte... Atata timp cat mai vrei sa sfarsesti drumul invingator!