Frumusete

Gandeste-te ce frumoasa-I viata,
Ca sa nu-ti mai pierzi speranta;
Sa-ti ridici spre cer privirea
Ca sa capeti nemurirea.

Nu-ti mai pleca in veci capul
Sa ti se ierte pacatul…
Nu-ti cere nicicand iertare
C-ai vazut apusul de soare!

Inchide-ti ochii sa te odihnesti,
Sa nu crezi ca ai sa gresesti;
Asculta linistea din lume
Si nu lasa nici un nume!

Aprinde-ti cu jind tigara
Si asteapta seara;
Priveste toate stelele
Sa te dezmierde muzele.

Gandeste-te ce frumoasa-i viata
Si ti se va implini dorinta.
Dorinta,ce o porti in albastrul ochilor
Sa starnesti invidia in Imparatia Cerurilor!

Asteptare

Astept sa vina vara;
Sa beau vinul din pahar
Si sa nu se mai stinga tigara,
Ca sa o tot aprind in zadar.


Am cautat prin frig si intuneric
Moduri sa-ti spun ca te iubesc,
Dar nici un gand nu-mi era vrednic
Continuam sa tot gresesc.


Astept caldura ca sa vie
Sa se descompuna cadavrele;
Si sa ma dedic cu totul tie
Sa pierdem toate noptile.

Preludiul Luminii

De cand ma chinui sa mai scriu ode,canturi,poezii...mi-am pierdut muza si tu inca nu mai vii. Mi-am transformat gandurile-n pulbere marunta si-am ramas cu-n pahar de vin si-o tigara arzanda. As mai fi spus rugaciuni daca-as fi stiut ca si Zeii ma asculta,dar am incetat a ma ruga si mi-am fumat tigara. Am ramas captiva intr-o Gradina a Edenului atat de neagra si intunecata unde nu erau ingeri si nici dumnezei.Mi s-a spus de decadere si mandrie,iar eu imi ascundeam orgoliul in vinul ce-l sorbeam.Mi-era teama ca se termina vinul si aveam sa-mi vad mandria,sa cad atat de jos,urma sa fiu unul dintre acei oameni care decad si cad si nu revin. Aveam sa inteleg intr-un final ca vinul era sange si eu tot ma imbatam din iluzii si sperante... Eram acum legata prin sange de fiintele-ntunericuluiu,eram cea nenascuta care mantuia prin pacat. Am vazut Lumina si-auzeam coruri de ingeri cantand,am vazut Crucea care aveam sa o sparg si simteam caldura ca ma cuprinde. In zadar ziceam rugaciuni lugubre,eram ridicata la cer si ma orbea lumina,strigam cohortele sa ma rostogoleasca inapoi spre Iad,cat mai adanc in pamant. Ma trezisem in Lumina si stelele inghetate au argintat tot ce calcam,ma tot intrebam,de unde cadeam? Mi-au adus vin dulce si era un fel de alb,nu mai aveam legaturi de sange si nu ma mai imbatam. Am aprins tigara si-am dat de-oparte intunericul,caci in tot acest timp nu tanjeam dupa Gradini intunecate,nu doream gandurile-mi in pulbere marunta,vroiam coltul meu de Rai,cu zei de osande beti,nu cantam aiurea sonete.Erau canturi pentru sufletul meu,care-l vroiam salvat,erau imnuri catre ingeri si-un Preludiu al Luminii.