Preludiul Luminii

De cand ma chinui sa mai scriu ode,canturi,poezii...mi-am pierdut muza si tu inca nu mai vii. Mi-am transformat gandurile-n pulbere marunta si-am ramas cu-n pahar de vin si-o tigara arzanda. As mai fi spus rugaciuni daca-as fi stiut ca si Zeii ma asculta,dar am incetat a ma ruga si mi-am fumat tigara. Am ramas captiva intr-o Gradina a Edenului atat de neagra si intunecata unde nu erau ingeri si nici dumnezei.Mi s-a spus de decadere si mandrie,iar eu imi ascundeam orgoliul in vinul ce-l sorbeam.Mi-era teama ca se termina vinul si aveam sa-mi vad mandria,sa cad atat de jos,urma sa fiu unul dintre acei oameni care decad si cad si nu revin. Aveam sa inteleg intr-un final ca vinul era sange si eu tot ma imbatam din iluzii si sperante... Eram acum legata prin sange de fiintele-ntunericuluiu,eram cea nenascuta care mantuia prin pacat. Am vazut Lumina si-auzeam coruri de ingeri cantand,am vazut Crucea care aveam sa o sparg si simteam caldura ca ma cuprinde. In zadar ziceam rugaciuni lugubre,eram ridicata la cer si ma orbea lumina,strigam cohortele sa ma rostogoleasca inapoi spre Iad,cat mai adanc in pamant. Ma trezisem in Lumina si stelele inghetate au argintat tot ce calcam,ma tot intrebam,de unde cadeam? Mi-au adus vin dulce si era un fel de alb,nu mai aveam legaturi de sange si nu ma mai imbatam. Am aprins tigara si-am dat de-oparte intunericul,caci in tot acest timp nu tanjeam dupa Gradini intunecate,nu doream gandurile-mi in pulbere marunta,vroiam coltul meu de Rai,cu zei de osande beti,nu cantam aiurea sonete.Erau canturi pentru sufletul meu,care-l vroiam salvat,erau imnuri catre ingeri si-un Preludiu al Luminii.