De Primavara

Mi-a intrat primavara in casa cum am deschis geamul,cred ca astepta de ceva vreme,insa eu am tot evitat.Am asteptat sa-mi termin cafeaua ca sa ma imbat cu raze de soare,caci stiam intr-un final ca-s raze amagitoare,dar cat e de bine sa imi incalzesc trupul la soare si sa miros caldura primaveratica.E un sentiment ce-l traiesc an de an si parca-s tot mai mica,desi-s tot mai mare si imbatranesc cu fiecare primavara.
Ar trebui sa nu mai primesc primavara,sa sar peste ea ca sa nu mai cresc inca un an,dar nu as putea sa o inlatur,mi-e drag mirosul ei si parca simtirile sunt mai ascutite cu fiecare dimineata cu soare.Mai stric momentul cu cate o tigara aprinsa si miros de cafea prin casa,dar parca si tigara e mai buna si cafeaua mai gustoasa cu fiecare zi de primavara ce trece.As incerca sa descriu sunetele de afara si sa pictez tablouri cu culori,dar nu sunt in stare,caci nimic nu e mai minunat decat sa te trezesti cu canturi de pasari dimineata si cu miros de flori sub geam.
Ma intind pe iarba,caci e atat de verde si privesc spre cer si e atat de senin incat nici norii nu mai au forme.As putea sta o vesnicie pe iarba de primavara si as tine anotimpul intr-un glob de cristal sa nu mai treaca,dar stiu ca o sa vina iarasi,trebuie sa am doar rabdare si stiu ca mai cresc cate un an si se aduna primaverile in spate.
Cat de bine e sa-mi inund trupul cu caldura si sa-mi scald ochii cu soarele de afara,deschid sticla de vin ca sa gust din venin,sa uit ca am mai crescut un an si ma-ncalzesc la soare,iar fiecare miscare ma doare.Cu toate astea las geamul deschis sa intre primavara in casa,sa nu mai astepte sa-mi termin cafeaua si sa ma imbat cu ale ei mirosuri,sa ma incalzesc la soare,chiar daca fiecare miscare ma doare.

Cantec

Era un cantec magulitor,
Ce-l ascultam mereu
Si-mi venea sa mor,
Imi era tare greu.

Erau versuri temerare,
Pentru sufletu-mi muribund
Si-ntr-o lume care doare
N-aveam unde sa ma ascund.

Canta mereu in mintea mea
Si ma apropia de inima ta;
Dar cantecul s-a oprit
Si-am uitat de tine,am murit.

Fugitiv

As vrea sa ma duc departe de mine,sa fug de constiinta mea,care e atat de incarcata incat nici ea nu mai face diferenta intre bine si rau.Putina pace cat cer,se destrama,se spulbera si ma taie in atatea bucatele incat se pravaleste cerul pe mine si nu mai respir si nu mai visez,nu mai stiu nimic de mine,cad...mor.
Am inceput cu vise marete,cu cer senin si flori cu miros imbatator,dar pe parcurs mi s-au sfaramat visele si am ajuns in umbre,in frig si ceata.Desenam tablouri in nonculori si asteptam sa puna cineva culoare-n ele,dar stiam,aveam un sentiment de singuratate si eram convinsa ca nu are cine sa-mi puna culoare-n tablouri si lasam sa ploua pe ele...sa stearga nonculorile,sa dispara forma si conturul,sa ramana un punct,un punct de la care am inceput si am luat-o de la capat.

Acopera totul cu matase sa nu mai vad nimic,lasa cortina in jos sa nu ma mai vada nimeni si lasa-ma sa-mi aprind tigara si sa ma intoxic cu fum,pune-mi un pahar cu vin,sau mai bine adu toata sticla,sa ma imbat cu vapori de alcool...sa nu vad si sa nu aud pe nimeni si nimeni sa nu mai stie de mine.Du-ma departe de mine si pune catifea pe podele,presara trandafiri pe pat si canta-mi un mars funebru.
Simt in sange ca maine va fi mai bine,dar stiu ca maine,dimineata va fi tot moarta,tot neagra si ploioasa si se va anunta la radio o alta sinucidere si vantul nu va mai bate si timpul se va opri desi decorul va ramane acelasi si spera-voi la o alta zi.Ma gandesc ca aripile mele inca nu s-au frant,desi sunt obosite si mana nu mai vrea sa mai picteze tablouri in nonculori,iar ochii mei,nu vor sa mai vada o alta zi fara de sens,o viata irosita inutil.
Este ziua cand imi moare realitatea si orice speranta paseste pe esafod si simt ca pierderea ma mai doare,ma scurg spre case ireale si sper ca moartea nu-mi va fi la fel.
Acopera totul cu matase si lasa cortina sa se pravaleasca,am sa aprind o lumanare sa nu stau pe intuneric si am sa ma imbat cu sticla de vin si-am sa mai uit sa mai suspin,caci este ziua cand imi moare realitatea si constiinta...am sa ma duc departe,dar departarea e atat de aproape si mi-e teama ca o sa revin.Pravalise-va cerul peste mine si nu voi mai respira si nu voi mai visa,am sa cad,ca Ingerii din cer si facandu-mi mormantul am sa incetez sa mai si sper.