Mi-a intrat primavara in casa cum am deschis geamul,cred ca astepta de ceva vreme,insa eu am tot evitat.Am asteptat sa-mi termin cafeaua ca sa ma imbat cu raze de soare,caci stiam intr-un final ca-s raze amagitoare,dar cat e de bine sa imi incalzesc trupul la soare si sa miros caldura primaveratica.E un sentiment ce-l traiesc an de an si parca-s tot mai mica,desi-s tot mai mare si imbatranesc cu fiecare primavara.
Ar trebui sa nu mai primesc primavara,sa sar peste ea ca sa nu mai cresc inca un an,dar nu as putea sa o inlatur,mi-e drag mirosul ei si parca simtirile sunt mai ascutite cu fiecare dimineata cu soare.Mai stric momentul cu cate o tigara aprinsa si miros de cafea prin casa,dar parca si tigara e mai buna si cafeaua mai gustoasa cu fiecare zi de primavara ce trece.As incerca sa descriu sunetele de afara si sa pictez tablouri cu culori,dar nu sunt in stare,caci nimic nu e mai minunat decat sa te trezesti cu canturi de pasari dimineata si cu miros de flori sub geam.
Ma intind pe iarba,caci e atat de verde si privesc spre cer si e atat de senin incat nici norii nu mai au forme.As putea sta o vesnicie pe iarba de primavara si as tine anotimpul intr-un glob de cristal sa nu mai treaca,dar stiu ca o sa vina iarasi,trebuie sa am doar rabdare si stiu ca mai cresc cate un an si se aduna primaverile in spate.
Cat de bine e sa-mi inund trupul cu caldura si sa-mi scald ochii cu soarele de afara,deschid sticla de vin ca sa gust din venin,sa uit ca am mai crescut un an si ma-ncalzesc la soare,iar fiecare miscare ma doare.Cu toate astea las geamul deschis sa intre primavara in casa,sa nu mai astepte sa-mi termin cafeaua si sa ma imbat cu ale ei mirosuri,sa ma incalzesc la soare,chiar daca fiecare miscare ma doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu