M-am plimbat în sute de cafenele , ca să uit ce-am fost şi încă sunt . Am ales să cad când eram prea jos şi-am gândit mult prea profound .
Am băut sute de cafele şi m-am înnecat în fumul de ţigară , crezând că aşa uit tot ce-a fost , într-o seară . Am aprins ţigara şi m-am uitat la jar cum arde , sperând să-mi ard şi amintirile şi să mă pierd în noapte .
Rugat-am Dumnezeul , în genunchi prin catedrale , cred că s-a pierdut şi El prin cafenele când încerca să mă caute .
Şi-n ploi am stat , să-mi spal păcatele , erau ploi reci şi acre şi mă durea corpul de la picaturi , atunci mă refugiam în cafenele , eram din nou uitată , stăteam la o masă-n colţ , sorbind cafele , fumând , sperând să uit.
Rămân la masa mea , cu cafeaua lânga mine şi poate o să-mi găsesc credinţa , o să văd speranţa , poate mă va găsi şi dumnezeul ce-l căutam prin catedrale şi-am să uit ce-am fost şi înca sunt .
M-am plimbat prin sute de cafenele şi tot eu am rămas , am căutat lumina şi tot în întuneric sunt … Rămân totuşi aici şi şti acum unde mă găseşti … într-o oarecare cafenea de pe o oarecare stradă , aşteptând uitarea şi un oarecare dumnezeu .
Fotografie : Emanuel Berar
