miercuri, 21 noiembrie 2012

Prohod



Mă pierd şi-s uitată ,
Aproape că sunt moartă .
În taverne rătăcesc
Credinţa nu o mai cerşesc .


Crucea-I însângerată
Făcut-am propria soarta .
Nu mai cred,nu mai sper
Fără să ridic priviri spre cer .



S-au stins şi lumânările
Nu mai aud chemările.
Zei sau dumnezei
Gata , nu mai cred în ei!


Sunt moartă şi-s uitată
Ca şi credinţa ce o aveam odată .
Cu sufletul desfigurat
Şi clopotele au sunat .


Şi convoiul funerar
M-or îngropa iar şi iar .
Din Prohod citesc la nesfârşit
Fără să ştie c-am murit .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu