Filosofii

Boala în esenţa ei cea mai fină , tinde spre perfecţiune.
La fiecare apus de soare , păcatele ne sunt iertate , deoarece în somn ne spovedim de tot ce s-a întâmplat .
De fiecare dată când mă uit la răsărit găsesc un nou sens al vieţii , iar când soarele apune îmî pierd sensul .
Aş vrea să mă întâlnesc cu Moartea şi să o întreb dacă până şi lui Dumnezeu o să-I vină sfârşitul şi atunci ce se va-ntâmpla ?

La lăsarea nopţii rămân oarba şi fără maini şi vai , ce durere în fiecare zori de zi când îmi cresc membrele .
Mutilez esenţa poeziilor cu fiecare vară sosită .
Puritatea îngerilor este târâtă spre eşafod cu fiecare rugăciune zdrenţuită , spusă de noi .
Lumină sunt întru singuratatea mea şi îmbrăţişez întunericul .
Renasc cu fiecare ploaie simţită şi-s tot mai aproape de Zei când se arată curcubeul .
Mi-e teamă de momentul când nu mai pot să visez , atunci ştiu că sfârşitul mi-e aproape .
Am descoperit nebunia în care pot să intru şi să ies , mi-am înţeles gândurile şi este atât de bine .
În stare de repaos , Dumnezeu e perfecţiune .
Când vine luna mai , parcă lumea-I o Grădină a Edenului unde nu există moarte .