Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.
Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi'naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,
Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...
În clipa de drum
RăspundețiȘtergereÎn clipa de drum, cu desagii în spate aşteptând un cuvânt, o frântură de vorbă, călătorul îşi numără comorile....are multe, are putine, nici el nu mai ştie....Işi aminteşte cum le-a adunat pe fiecare în parte: un zâmbet al unui prieten într-o clipă grea, o dojană a unui profesor care l-a învăţat să fie cinsitit, o excursie la munte, un apus de soare la mare, un rasarit, o lacrima, o îmbrăţişare....Le adună din nou în palmele sale, comorile – clipele – atât de preţioase - fiecare altfel, fiecare de neînlocuit, de nerepetat...
Are un drum lung de făcut...ce-l aşteaptă ‘nainte, nu ştie.Dar are cu el comorile care pot fi la nevoie mondedă de schimb. În locul lor, Negustorul vieţii îi poate da câte o soluţie....Va ştii oare să le folosească înţelept? Se uită la mine să-i mai spun ceva în clipa de drum:
"Iubit călător, urmează calea deschisă spre soare! Nu te înspăimânta de căldura lui – îţi va da putere, îţi va lumina drumul!
Poposeşte adese lângă izvoarele cunoaşterii, umple-ţi desagii – îţi vor fi de folos!
Respiră adând aerul tare al succesului! Respira-l corect , nu te îmbăta – îţi va arăta că limitele sunt doar cele pe care ţi le aşezi tu!
Veghează cu grijă la focul speranţei - are nevoie de supraveghere continuă! Cu focul alături, lupii duşmani nu se vor apropia de tine!
Şi mai presus de toate....Iubeşte! Iubirea e cheia universală care deschide toate uşile! Umple-ţi palmele cu iubire pentru toţi cei de lângă tine! Ştiu – vei fi rănit – dar rănile se vor vindeca şi aripile celui mai frumos fluture vor fremăta din nou în fiecare seară!”