Aripile luminoase leapada-le-n intunericul ce te inconjoara,ascunde-te in globul de cristal sa vezi viitorul,ascunde tot in urma ta.
Trebuie sa fie un vis,caci am inghetat pe dinauntru,am vazut orice sangerand,poate nu e ceea ce vad,nu e ceea ce simt...trebuie sa fie un vis.
Imi frang si eu aripile intunecate…si pasesc catre lumina,dar nu esti acolo...imi vand sufletul doar sa ma ascund de lumina,caci ma orbeste,ma doare fiecare por,fiecare atingere a vantului.
Imi intind mainile catre cer ,indurare,inca sper,dar simt doar aerul si noaptea,nu pe tine,nimic.
Lipsesc cu desavarsire de tot ce inseamna viata si lumina,lipseste cu desavarsire totul.Porneste ploaia sa ma spal de pacate,elibereaza vantul sa aud soapte,da drumul la ingeri,nu-i mai tine inchisi si leapada aripile odata,ce de la atata zbor le-ai frant.
Sunt sacrificiul si tributul adus omenirii,mi-am dezlegat aripile sa pot sa pasesc,mi-am dat jos papucii sa simt ca traiesc.M-ai inchis si pe mine,cum ai inchis si ingerii si plange Paradisul dupa tine si Luna plange dupa mine.
Am pierdut constiinta si acum totul imi da pace,dar e atat de singur si trist,trebuie sa fie un vis.Picioarele-mi sangereaza si locul de unde am desprins aripile ma doare...as mai zbura spre infinit,dar mai pot oare?
Si aripile tale ce le-ai lepadat candva,le-ai recuperat si acum zbori spre infinit,nu te mai doare inima caci la mine nu te-ai mai gandit.
Zbori solitar in globul tau de cristal,dar nu sti ca in mainile mele te pot sparge,in mii de bucati de cristal,in culori de chihlimbar.
Desculta,cu picioarele sangerand mi-am gasit aripile fumegand si-am stins focul,am cusut aripile la loc si fara sa ma fi gandit am zburat din nou spre infinit.
Globul de cristal l-am scapat si te-ai faramitat,tu Inger luminat,cazand atat de tare te-ai spart...si ma vad in reflexia miilor de bucat de sticla,nu mai plange,te repar.
Te ingrop in pamant si pun trandafirii sa sangereze,moartea sa-ti lumineze,caci nu te pot repara.Ti-am luat aripile tale,care le-ai lepadat candva,le-am prins de ale mele si fara sa ma mai gandesc,spre infinitul negru am sa pornesc.
Te las acum Inger ruginit,odihneste in pamant,in culori de necolorat...si fara sa mai iubesc,spre infinit am sa pornesc.
Trebuie sa fie un vis,caci am inghetat pe dinauntru,am vazut orice sangerand,poate nu e ceea ce vad,nu e ceea ce simt...trebuie sa fie un vis.
Imi frang si eu aripile intunecate…si pasesc catre lumina,dar nu esti acolo...imi vand sufletul doar sa ma ascund de lumina,caci ma orbeste,ma doare fiecare por,fiecare atingere a vantului.
Imi intind mainile catre cer ,indurare,inca sper,dar simt doar aerul si noaptea,nu pe tine,nimic.
Lipsesc cu desavarsire de tot ce inseamna viata si lumina,lipseste cu desavarsire totul.Porneste ploaia sa ma spal de pacate,elibereaza vantul sa aud soapte,da drumul la ingeri,nu-i mai tine inchisi si leapada aripile odata,ce de la atata zbor le-ai frant.
Sunt sacrificiul si tributul adus omenirii,mi-am dezlegat aripile sa pot sa pasesc,mi-am dat jos papucii sa simt ca traiesc.M-ai inchis si pe mine,cum ai inchis si ingerii si plange Paradisul dupa tine si Luna plange dupa mine.
Am pierdut constiinta si acum totul imi da pace,dar e atat de singur si trist,trebuie sa fie un vis.Picioarele-mi sangereaza si locul de unde am desprins aripile ma doare...as mai zbura spre infinit,dar mai pot oare?
Si aripile tale ce le-ai lepadat candva,le-ai recuperat si acum zbori spre infinit,nu te mai doare inima caci la mine nu te-ai mai gandit.
Zbori solitar in globul tau de cristal,dar nu sti ca in mainile mele te pot sparge,in mii de bucati de cristal,in culori de chihlimbar.
Desculta,cu picioarele sangerand mi-am gasit aripile fumegand si-am stins focul,am cusut aripile la loc si fara sa ma fi gandit am zburat din nou spre infinit.
Globul de cristal l-am scapat si te-ai faramitat,tu Inger luminat,cazand atat de tare te-ai spart...si ma vad in reflexia miilor de bucat de sticla,nu mai plange,te repar.
Te ingrop in pamant si pun trandafirii sa sangereze,moartea sa-ti lumineze,caci nu te pot repara.Ti-am luat aripile tale,care le-ai lepadat candva,le-am prins de ale mele si fara sa ma mai gandesc,spre infinitul negru am sa pornesc.
Te las acum Inger ruginit,odihneste in pamant,in culori de necolorat...si fara sa mai iubesc,spre infinit am sa pornesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu