O, nu!nu incerca sa ma repari,nu sunt stricata,nu incerca sa ma schimbi,eu sunt neschimbata.
Nu sti oare ca eu sunt de neatins ?Deschide ochii si te vezi in oglinda vietii,dar sa nu renunti cand ai sa vezi ce e acolo,urmeaza urma intunecimii.De ce ai nevoie si ceea ce crezi,este doar o intrebare si nimeni nu-ti va raspunde,doar tu ai cheia.
As gandii ca tu deti esenta perfectiunii,dar nu e asa,as gandi ca tu ai Cartea Vietii,dar nu e la tine,e la mine.
Am sa te ghidez la limitele alegerii si departe ai sa fi de mine,dar nu-ti para rau,asa e mult mai bine.
Nu stiu oare ca am murit si tu inca ma cauti?sau nu sti tu ca nu mai sunt si ma strigi?
Oboseste-ti picioarele odata si cazi in somnul dulce,odihneste-ti mintea,caci nu stie pe ce drum sa mai apuce.
Reteaza-mi speranta si elanul cu care am pornit candva spre lume,Tu,dumnezeule beat de frumusete,arunca-mi orice neincredere,Tu,zeu nemilos si fa din mine izvoare si tine-mi suflul intr-un creuzet ca sa mai fiu ceva concret.
Alunga-mi speranta cu care eu am trait,alung-o caci nu am facut pe nimeni fericit!Calca-ma-n picioare sa simt durerea,biciueste sufletu-mi si reinviaza-ma in culoare!
Destainuie-te mie,Zeu crud,oboseste fara sa te aud...deschide portile Paradisului sa pot sa inviez,dupa aceea poti sa-nchizi cu cheia si sa ma pravalesti pe pamant.
O,nu!nu incerca sa ma iubesti,eu sunt de neiubit...nu incerca sa ma obosesti,sunt de neobosit.
Oboseste odata sa pot sa revin,sa calc pe ce a fost al tau si sa-mi iau suflarea din creuzetul aurit,sa nu mai incerci sa ma repari caci eu sunt cea care am fost si am trait!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu