Au cazut frunzele,se rarefiaza natura,cad sperantele si bate vantul atat de tare incat simt ca am sa mor.
Ai venit Septembrie galben,spre ce neanturi ma indrept si spre ce locuri nevazute ma avanti?
Pentru tine,Septembrie m-am tras din cerul lichid si m-am indreptat catre pamantul solid,sa-ti simt adierea de toamna si sa ma inec in frunzele aramii,sa raman vesnica pata de culoare din miile de culori de toamna.
Ai dormit somnul cel adanc din care te-ai trezit plangand,dormeai si marea se juca,dansa,dormeai..dar marea te chema.
Te-am chemat si eu sa plangi,Septembrie unde erai ?cand eu ma jucam si din ochii-mi cadeau ploile cele dintai,Septembrie...tu unde erai ?
Reda-ma intru omenire,in litere sa nu mai plang,pune-ma in poezie ca sa pot sa rad,adauga-ma in pictura sa nu mor singura,arunca-ma in arta,Septembrie aramiu,da-mi suflul primordial sa pot respira iar.
Alipeste-te de mine,toamna singuratica si arata-mi cum sa ma topesc in frig,invata-ma sa ma ascund in moina si sa ma regasesc in balta facuta de ploaia ta,Septembrie invata-ma sa respir cand ma inunda ploaia rece,invata-ma sa merg cand vantul bate cu putere.
Un sunet de vioara este tot anotimpul tau,iti acordezi vantul si ploaia sa cante la unison,esti anotimpul ceaiurilor acre si a ceasurilor sintetice cand peste viata,cade ploaia,ceruri goale si peste mine simt revarsari astrale,bat aerul cu mana si ce dulce-ti este zborul,ce sublim ti-e cantul...
Ai venit Septembrie galben,spre ce neanturi ma indrept si spre ce locuri nevazute ma avanti?
Pentru tine,Septembrie m-am tras din cerul lichid si m-am indreptat catre pamantul solid,sa-ti simt adierea de toamna si sa ma inec in frunzele aramii,sa raman vesnica pata de culoare din miile de culori de toamna.
Ai dormit somnul cel adanc din care te-ai trezit plangand,dormeai si marea se juca,dansa,dormeai..dar marea te chema.
Te-am chemat si eu sa plangi,Septembrie unde erai ?cand eu ma jucam si din ochii-mi cadeau ploile cele dintai,Septembrie...tu unde erai ?
Reda-ma intru omenire,in litere sa nu mai plang,pune-ma in poezie ca sa pot sa rad,adauga-ma in pictura sa nu mor singura,arunca-ma in arta,Septembrie aramiu,da-mi suflul primordial sa pot respira iar.
Alipeste-te de mine,toamna singuratica si arata-mi cum sa ma topesc in frig,invata-ma sa ma ascund in moina si sa ma regasesc in balta facuta de ploaia ta,Septembrie invata-ma sa respir cand ma inunda ploaia rece,invata-ma sa merg cand vantul bate cu putere.
Un sunet de vioara este tot anotimpul tau,iti acordezi vantul si ploaia sa cante la unison,esti anotimpul ceaiurilor acre si a ceasurilor sintetice cand peste viata,cade ploaia,ceruri goale si peste mine simt revarsari astrale,bat aerul cu mana si ce dulce-ti este zborul,ce sublim ti-e cantul...
Picura si parca totul e potop,inunda sufletul si ochii si ma odihnesc Septembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu